I.A.R. 80/81 – un amestec de tehnologie poloneză și românească, propulsat de un motor de origine franceză, a participat activ pe Frontul de Est în cel de-al Doilea Război Mondial. De fapt, la toate bătăliile armatei române de pe ambele fronturi.
Întreprinderea aeronautică națională, Societatea Anonimă Industria Aeronautică Română (I.A.R.), înființată în 1925, și-a demonstrat dinamismul prin fabricarea unui număr important de avioane de concepție românească, alături de modele străine produse sub licență.
Cu toate acestea, Statul Major al Aviației Militare (Aeronautica Militară), oarecum prudent și reticent, a preferat să rămână dependent de echipamente străine. După o perioadă de influență franceză, România și-a îndreptat atenția către Polonia și astfel a select în 1934 avionul P.Z.L. P.11b pentru reechiparea escadrilelor de vânătoare. Cincizeci de exemplare, echipate cu motoare Gnome-Rhône 9K Mistral de 500 CP, au fost achiziționate, împreună cu drepturile de fabricație sub licență.
O versiune românească a acestui avion, denumită P.Z.L. P.11f, a fost construită începând din 1935/36. Aproximativ 70 de exemplare au fost produse la uzina I.A.R. din Brașov, fiind echipate cu motoare Gnome-Rhône 9K fabricate chiar de către companie.
P.11 Z.L. s-a dovedit a fi satisfăcător din punct de vedere operațional, iar în 1936 forțele aeriene militare, devenite Forțele Aeriene Regale ale României (F.A.R.R.), au achiziționat 6 avioane P.24E Z.L., o versiune îmbunătățită a modelului P.11, adaptată cerințelor României. Începând cu 1938, I.A.R. a produs încă 50 de astfel de aparate. Astfel, la sfârșitul acelui an, aviația de vânătoare a României era complet echipată cu aeronave de origine poloneză, care însă erau deja depășite din punct de vedere tehnic.
La I.A.R., biroul de proiectare care pusese la punct linia de construcție a avioanelor P.Z.L., a avut ca obiectiv crearea unui derivat modern, folosind unele componente ale P.24. Păstrând fuzelajul posterior, inclusiv ampenajul și, bineînțeles, motoarele Gnome-Rhône-I.A.R., dar inovând prin introducerea unei aripi joase de tip cantilever și a unui tren de aterizare escamotabil, profesorul Ion Grosu, șeful echipei de proiectare, împreună cu profesorul Ion Coseveanu și inginerul Gheorghe Zotta, schițau proiectul care avea să se numească I.A.R. 80.
Descriere
I.A.R. 80 a fost un monoplan monopost, complet metalic, construit integral în România.
Partea din față a fuzelajul era realizată din tuburi de oțel sudate, iar cea din spate, la fel ca la P.24E, era fabricată din duraluminiu, având patru lonjeroane. Avionul avea 8,90 m lungime și o înălțime de 3,60 metri. Aripa, cu o suprafață totală de 162 metri, avea un design complet nou, însă structura era împrumutată de la avioanele P.Z.L. Aceasta avea o anvergură de 10,5 metri și era alcătuită din două lonjeroane principale și 38 de nervuri din duraluminiu. Întregul ansamblu era acoperit cu un înveliș metalic, cu excepția suprafețelor de control (eleroane, cârmă și stabilizator), care erau acoperite cu pânză. Flapsurile, de asemenea acoperite cu pânză, erau acționate hidraulic.
Trenul de aterizare, de tip Messier, era complet retractabil și echipat cu amortizoare și frâne oleo-pneumatice. Coada avionului se sprijinea pe o bechie metalică fixă, de tip UT 14 I.A.R., echipată cu amortizoare oleo-pneumatice. Cu un ampatament generos de 3,45 metri, avionul I.A.R. 80 se bucura de o stabilitate excelentă la decolare și aterizare, asigurând în același timp o manevrabilitate deosebită la sol.
Versiunea prototip avea doar un parbriz simplu, însă modelele de serie au fost echipate cu o cupolă glisantă, în stil lacrimă, fără piloni laterali, ceea ce îmbunătățea vizibilitatea pilotului. O particularitate interesantă a designului era amplasarea bazei catargului antenei, fixată în partea superioară a panoului de bord, în dreapta pilotului.
~~~ Va urma ~~~